Ce reprezintă pentru noi mediul în care locuim? Ce înseamnă natura, ce sunt copacii, iarba, apele, animalele şi plantele? Sunt câteva din întrebările pe care ar trebui să ni le punem poate chiar zilnic, căci planeta noastră are tot mai mult de suferit din cauza poluării cauzate de mâna omului. Cu sau fără intenţie, noi ne distrugem propriul cămin.

            Încă de mici, suntem obişnuiţi să aruncăm gunoaiele pe jos, deşi la cinci metri distanţă se află un coş...gol. Acesta este doar începutul. Nici nu ne putem imagina cât de dăunătoare este o singură hârtie lăsată pe pământ; e ca şi cum am da unui copil ceva ce nu îi place. Poluarea nu mai este o temă necunoscută pentru nimeni. Efectele ei sunt vizibile oriunde păşim, iar „cale de întoarcere” nu prea mai există dacă nu facem câteva eforturi.

                                                        Drumul Timişoara-Şag, mai 2009

            Natura este foarte importantă pentru fiecare persoană. Ea se găseşte pretutindeni, reprezintă  frumuseţea, magia, farmecul Terrei. Din păcate, aceasta prezintă nenumărate „lipsuri”, deoarece pădurile sunt în număr foarte mic din cauza defrişărilor, animalele dispar din cauza vânatului excesiv, apele sunt murdare pentru că lumea „le-a confundat” cu coşurile de gunoi, iar aerul devine tot mai nociv din cauza gazelor toxice produse de uzine sau maşini. Există sute de probleme care pot fi rezolvate mai mult sau mai puţin.

             Indiferent de anotimp, omul poluează. Aşadar, nu putem da vina pe vreme sau pe temperatură. Un exemplu sugestiv poate fi vacanţa petrecută la mare sau la munte, unde, fără să vrem, suntem „întâmpinaţi” de gunoaie.

                                                   Staţiunea 2 Mai, august 2008

            Luna august- o perioadă mult aşteptată de fiecare, în care ne putem relaxa şi distra împreună cu prietenii. Totul pare perfect, mai ales dacă te afli la mare, de exemplu. Dar ce se întâmplă atunci când păşim pe litoral şi constatăm cu dezamăgire că nisipul este „invadat” de pungi şi hârtii? Câţi dintre noi se simt vinovaţi? Probabil că ştim cu toţii răspunsul. Omul este cel care distruge frumuseţea Terrei, fără să realizeze, de cele mai multe ori. Mai simţim aceeaşi plăcere când stăm pe plajă, printre sticle şi doze de aluminiu? Iar scuze nu există, căci coşurile de gunoi, oricât de puţine ar fi la număr, există şi se şi găsesc.

                                                     Transfăgărăşan, octombrie 2008

La munte, lucrurile nu stau mai bine. Coşurile de gunoi stau goale, în timp ce resturile sunt „depozitate” în alte obiecte, precum în fotografia de mai sus. Deci, poluare există şi la altitudini de peste 2000 de metri!

               Aşadar, Pământul poate fi salvat- sau cel puţin protejat- de către cei care l-au şi distrus: oamenii. Nu ne lipseşte decât puţină inteligenţă şi înţelegere pentru a realiza cât de mult rău provocăm printr-o acţiune negândită, efectuată într-un timp foarte scurt. Oricum, zarurile au fost aruncate, cum se spune, iar „efortul” depus dinainte pentru a arunca o hârtie pe jos, de exemplu, se va tripla, pentru a putea îmbunătăţi situaţia câtuşi de puţin.