Am auzit undeva sintagma ca pana si un criminal in serie isi saruta duios copilul inainte de culcare.

Sa inteleg ca in fiecare din noi oricat de prosti, de nesimtitori, rautaciosi sau urati, exista o parte sincera, sensibila, iubitoare, grijulie..?

Ce trebuie sa facem sa o descoperim, sa cojim sub straturile de nepasare, graba, amanare, nesiguranta? In fiecare exista substanta, trebuie sa gasim doar cheia.

Asa ca, atunci cand intalnim turistii galagiosi care ascund resturile in nisip la mare... cand ii vedem aruncand pe geamul masinii ambalajele, cand vedem pasari prinse in resturile de pungi in ape, pisici prinzandu-si  capul  intr-o conserva goala aruncata aiurea din care au inceracat sa manance, cand nepasarea si ignoranta din jur ne sufoca..sa ne amintim superbul proverb canibal- toti oamenii sunt buni!

Si punctul de pornire in demersul nostru de a salva paneta este sa descoperim oamenii, catifeaua din ei, delicatetea si grija, butonul pe care sa apasam pentru partea insorita din sufletul lor...

Te intrebi cum sa ii pese unui batran singur de mediu cand  sufletul lui e uscat, unui adolescent fara vise de gunoaie, unei femei nefericite de peturi.. poate chiar asta e solutia...sa dai un sens mare unor lucruri care sunt marunte, dar care iti pot hrani sufletul.

Cineva impartea maimutele in doua categorii..cele care doar perpetueaza specia si cele care isi aduc contributia la progresul ei..

Puteti alege..din cre categorie vreti sa faceti parte?