E foarte uşor să dăm vina pe alţii, să vedem doar greşelile altora, să găsim mereu scuze, să ne facem că plouă.

IGNORANŢĂ. Probabil că acesta e cuvântul care ar caracteriza o mare (nu spun toată) parte a populaţiei Terrei.

Cum reacţionezi când un individ, deşi nu-ţi zice nimic, adună mizeria ce-o laşi în urma ta? Probabil îţi crapă obrazul de ruşine, căci te priveşte ca pe un necivilizat, un înapoiat, care nu îi respectă pe cei din jur, dar în primul rând nu se respectă pe el însuşi. Sau poate … nu ?!

Cum reacţionezi când, în plină stradă, vezi o fetiţă care ţine în mână, de o bucată de vreme, o coajă de banană, vrând să o arunce într-un coş de gunoi? Ei bine, ceea ce m-a şocat pe mine a fost reacţia mamei, care văzând-o, în loc să-i încurajeze intenţia de a păstra mediul curat, i-a dat o palmă peste încheietură, pentru a scăpa coaja pe jos [MOTIV: i se murdăreşte odrasla pe mâini, pe rochiţă].

Întrebare: ce ar trebui copilul să inţeleagă din asta? În astfel de situaţii, cum ar putea să ajungă să iubească natura, să vrea să o protejeze, să înţeleagă că omul se dezvoltă armonios doar într-un spaţiu natural curat şi îngrijit?

Iar dacă familia (needucată adecvat la vremea ei) nu poate să instruiască copilul pe acest plan, mai mult ca sigur instituţiile academice ar trebui să facă ceva în această privinţă. Sunt de părere că micuţii trebuie învăţaţi de mici ce este natura, si ce importanţă are ea in viaţa omului, precum si urmările negative/pozitive pe care le poate prezenta mediul înconjurător în diferite condiţii. E mai uşor să înveţi, decât să dezveţi!

Probabil că nu vor înţelege de la început ce, de ce, când şi cum. Dar (încă) nu se pune problema imaginii de ansamblu. Trebuie să înţelegem faptul că fiecare persoană contează, în individualitatea ei. Fiecare are mica lui contribuţie la salvarea planetei.

Ce-ar fi dacă fiecare ar mai planta, din când în când, câte-o floare, câte-un copac? Ce-ar fi dacă am renunţa la vechile şi proastele obiceiuri de aruncare a gunoiului în spaţii neamenajate? Ce-ar fi să încetăm cu defrişările masive, să începem să reciclăm, să ne gândim la problema apei, la efectul de seră? Doar aşa vom putea face diferenţa dintre binele si răul, frumosul si urâtul care se manifestă la nivelul habitatului uman. În acest mod ne vom dovedi adevăratul grad de civilizaţie.

Eu una refuz să fiu o ignoranta! Refuz să mă alătur celor care spun “- Degeaba nu arunc mizerii pe jos, degeaba protejez natura, dacă cei din jurul meu o poluează in mod continuu!”. Refuz să fiu o copie greşită, a unei copii, a unei copii, a unei copii.