Grăbit şi preocupat de carieră sau spectacolul oferit de gaura cheii, comunitarul eurocarpatin nu mai are timp să-şi spele rufele în propria ogradă. Maşinile de spălat cu rate neachitate fac obiectul trocului cu telefoane mobile iar spălătoriile şi uscătoriile comune au fost închiriate agenţilor imobiliari şi specialiştilor în masaj erotic. Covoarele, sacourile şi lenjeria sunt duse la curăţătoriile ecologice(?!), improvizate în spaţii unde nici bacteriile, insectele sau rozătoarele nu supravieţuiesc. Cele mai dichisite – ampalsate la parterul blocurilor, în subsoluri igrasioase sau în curtea spitalelor de boli lumeşti – aplică tarife pe măsura chiriei pe care o varsă proprietarilor. În acest fel clientul constată că banii daţi pentru spălatul unei perechi de izmene călduroase, i-ar fi ajuns să cumpere un papion de mătase folosit în acelaşi scop.
Dacă tot suntem cârcotaşi şi nu apreciem curajul întreprinzătorilor care fac bici din hârtia igienică reciclată, ne punem cenuşă-n creştet nominalizând una dintre cele mai ecologice spălătorii ecologice din Capitală. Amplasată în buricul târgului, lângă Piaţa Matache, firma cu pricina găzduieşte sub acelaşi acoperiş - alternativ sau simultan - activităţi economice inedite. Până de curând serviciile funerare se îmbinau aici armonios cu vânzarea televizoarelor second hand, lăsând mască trecătorii care o zăreau prin vitrina soioasă pe Cristina Ţopescu zâmbind dintre cruci şi coroane. Când nu este producător de mobilier la comandă, acelaşi întreprinzător inventiv încearcă (şi reuşeşte) să presteze în acelaşi spaţiu multifuncţional două servicii conexe: spălătoria auto şi spălatul manual al covoarelor. Alternând merţanul cu persanul, robinetul furtunului rămâne toată ziua deschis, iar pentru spălatul manual sunt folosite şi picioarele, în funcţie de ritmul comenzilor. Prestaţia e făcută în general cu picioarele, puţini clienţi reuşind să-şi mai recunoască covoarele devenite preşuri după ce au fost tăvălite în curtea murdară şi înghesuite apoi în pivniţa igrasioasă. Carpetele norocoase sunt expuse în cel mai pur spirit ecologic pe acoperişul prăvăliei, unde praful şantierelor învecinate şi gazele de eşapament se înfrăţesc cu motorina şi uleiurile impregnate în pardoseala curţii. Afacerea este bine coordonată economic; nici un leu nu este risipit pe avize, autorizaţii sau chitanţiere.Tarifele sunt stabilite în funcţie de maşina din care coboară clientul, fiind şi ele pe măsura amplasamentului prăvăliei. Dacă vii cu covorul în spinare, te poţi considera norocos.
Nemulţumiţii pot renunţa la spălatul cu apă în favoarea curăţătoriilor ecologice moderne gen Criscleaning, Goguclean sau alte clean-uri, unde – la preţuri rezonabile - ai garanţia că îţi poţi lua ţoalele aşa cum le-ai dus: intacte şi la fel de murdare. Atenţionările înşirate pe pereţi gen “nu răspndem” sau “nu primim” completează bonul de recepţie din care afli că orice costum nou este adus pătat, rupt şi fără garanţie. Nostalgicii pot apela în continuare la bătrânul Nufărul, unde poţi risca să-ţi pătezi pantalonii cu bulionul sau răcoritoarele expuse în rafturi, alături de detergenţi care scot zeci de pete.
(Divertisment)
- Toate
- Stiinta si Tehnologie
- Viata si Sanatate
- Animale si Plante
- Divertisment
- Arta si Cultura
- Turism si Mobilitate
- Recreatie si Sportur
- Societate
Comentarii