OCHIUL DOMNULUI

Mai priveam spre cerul nopţii  plin  de nori, întunecat,

şi-am văzut ce niciodată până atunci nu mi-a fost dat.

Ochiul Domnului priveşte înspre Globul Pământesc,

ca să vadă muritorii ce acum se odihnesc.

Luna e a Lui pupilă, dilatată de extaz,

aurie şi frumoasă îmbrăcată în atlas;

Irisul - halou ceresc – un căprui cu mov electric

şi reflexe de turcoaze, contrastând acum feeric

cu albastrul cenuşiu al Oceanului pustiu.

Norii – nişte valuri negre – trec în goană, alergând,

dar nici unul nu umbreşte „Ochiul Domnului” arzând.

Fenomenu-i cunoscut: prevesteşte că Furtuna

- în oceane şi în mări – va produce multe valuri

şi în lume mari schimbări.

Autor - Mariana Cârdei