ACEL FLUTURAŞ DE NOAPTE

S-a învârtit în jurul unei lumânări,

crezând că-i Soarele.

Era fericit şi nu ştia că totu-i minciună.

Spre ziuă, lumânarea s-a stins

şi fluturaşul a adormit.

Când Soarele a răsărit în zori

“Acel fluturaş de noapte”

avea aripile arse şi sufletul zdrobit...

O rază timidă l-a îmbrătişat,

Soarele i-a dat aripi noi.

Fluturaşul priveşte lumânarea,

apoi raza de soare…

Raza e blândă, duioasă…

„Ştiu, tu nu eşti Soarele!”,

şi lacrimi îi scaldă privirile,

multe lacrimi, lacrimi de fericire.

“Acel fluturaş de noapte” plânge...

pentru el a răsărit un Soare nou,

Soarele adevărului.

Autor - Mariana Cârdei