POEZIA DRAGOSTEI

Întâi mi-a apărut în vis

- sătucul interzis...

Apoi, a fost un început,

când în Iran l-am revăzut;

şi-n Tehran, la „Azadi”,

am ascultat –„ Mahtumkuli”.

Se transformase, peste noapte

visul în realitate.

N-a fost decât un început

am revenit şi-am cunoscut

o artă veche minunată 

în aur şi argint lucrată,

cu multe pietre preţioase,

comori – covoare din mătase.

O artă  veche de când lumea,

transmisă-n timp din tată-n fiu,

înfrumuseţează stilul

şi face banii în pustiu.

O frescă fină – „Persepolis”,

din al istoriei abis -

pe-un samovar placat în aur

e pentru mine un tezaur;

servesc ceaiul matinal,

pe un covor oriental.

Savurez vre-o trei smochine,

gându-mi fuge iar la tine...

beau şi o cafea turcească

mintea să îmi limpezească,

şi citesc pe îndelete

la www.Poezii.biz

versurile ce le-aţi scris.

Motanu-mi toarce-alăturea... 

cât fumez o narghilea,

tutun cu arome fine,

pregătit doar pentru mine...

Ce galbenă era hârtia

când am citit eu poezia

şi n-am ştiut a cui era...

Acum ştiu, era a ta.

... poezia pe papirus

în farsi caligrafiată,

scrisă de  Mahtumkuli,

pentru iubita lui Mengli,

sub pseudonim Fraghi,

chiar şi-n română tradusă

era-n vitrine expusă...

Şi nici nu a trecut un an

ajuns-am în Turkmenistan;

la Aşhabat de bună seamă

unde doru-acum mă cheamă.

Ş-aici poetu-i disputat

că graniţe n-au existat...

Nomad a fost poetul care

n-avea în traistă nici mâncare;

cu ce să-şi cumpere iubita

spre care-l atrăgea ispita?

A fost un doct, la vremea lui

moştenitor al tatălui

ce-n stihuri i-a transmis povaţă

s-asculte raţiunea-n viaţă.

În multe limbi a fost tradus

Poetu-avea multe de spus...

De-aceea chiar şi la turkmeni

a fost tradus de Porojeni –

cu multa trudă şi migală

într-o română literară.

L-au prezentat în zi de gală

la monument - de bună seamă.

Şi oare cine poate şti,

a fost prezent Mahtumkuli?

Autor - Mariana Cârdei