Cu siguranţă aţi trecut prin locuri care v-au atras atenţia nu datorită frumuseţii peisajului, ci pentru că în zona respectivă se aflau fie ruine, fie clădiri părăsite, fie elemente din decor pe care subconştientul sau conştientul vostru l-a respins. Sentimentul care te încearcă în aceste împrejurări este de tristeţe, de neputinţă în faţa unor construcţii care au existat cândva şi chiar s-au bucurat de admiraţie, iar acum zidurile sunt dărăpănate, vopseaua scorojită şi geamurile sparte sau inexistente.

Ceea ce putem vedea în jurul nostru şi nu ne încântă privirea, ba chiar are un impact negativ asupra psihicului nostru, poate fi definit ca poluare vizuală. Desigur poluarea vizuală are un impact mult scăzut faţă de alte tipuri de poluare mult mai nocive.

Se crează aşadar un disconfort în percepţia noastră asupra acelui spaţiu, înţelegem că acea clădire nu ar trebui să mai existe în peisaj sau că ar trebui recondiţionată şi sortită altor proiecte, că se crează o discrepanţă între lumea “vie”, colorată şi muntele cenuşiu de cărămidă uitat în timp.

Dar când vorbim de poluare vizuală putem face referire şi la locurile vandalizate şi la pânzele publicitare de mari dimensiuni amplasate pe suprafeţele verticale ale blocurilor înalte, înnegrite de vreme, de poluarea mediului, şi pe marile magazine din centrul oraşelor. Mesajele agresive şi obscene scrise cu spray pe ziduri (în gări, în spatele blocurilor, chiar în centrul oraşului) şi panourile publicitare încărcate de culori şi scrisuri în diferite fonturi , cabine de telefon cu geamurile sparte şi maşini vechi ruginite si părăsite obosesc privirea, o agresează având un efect negativ asupra psihicului uman.

Ca orice fel de poluare şi poluarea vizuală poate fi controlată. Clădirile vechi care nu mai sunt funcţionale pot fi dărâmate şi astfel se crează spaţiu pentru desfăşurarea altor activităţi, construcţia altor clădiri sau în caz mai fericit clădirile vechi pot beneficia de recondiţionate şi date în folosinţ. Se pot lua măsuri legale împotriva celor care distrug domeniile publice. Apoi, referitor la panourile publicitare cred că apariţia lor poate fi monitorizată. Ele nu trebuie desfiinţate. Publicitatea înseamnă şi informare. Dar e bine să se păstreze o limită a dimensiunilor acestor panouri,  şi sunt importante şi locurile unde ele sunt amplasate.

Vechi şi nou, trecut şi prezent, clădiri scunde şi construcţii înalte, drum pietruit şi drum asfaltat, gri şi colorat…trăim într-o lume a contrastelor arhitecturale pe care suntem nevoiţi să  o acceptăm sau pe care o putem schimba.