Simpozionul Internaţional de Multicuturalitate şi Interculturalitate a deschis porțile toamnei în orașul Siret

Simpozionul Internaţional de Multicuturalitate şi Interculturalitate a deschis porțile toamnei în orașul Siret. Și pentru că acest anotimp este unul cu bogaţii şi daruri pentru oamenii muncitori, programul artistic susţinut de grupele de minorităţi cu ocazia simpozionului Organizat de Sc. Gen. Petru Musat Siret a reprezentat un adevărat dar pentru sufletele noastre și a încântat fiecare spectator prin excelența spectacolelor prezentate. Frumos, îmbrăcaţi în portul strămoşesc a fiecărei naţii, au cântat şi au dansat după obiceiurile străbune, au arătat tot cei mai frumos din ograda lor.

Au apărut pe scenă rând pe rând cu pancarte de zece ori mai mari decât ei, copiii etnicilor noștrii, îmbrăcaţi în cele mai frumoase straie, purtând cu respect şi demnitate portul popular. Printre ei am zărit o echipă mică de 10 gâgâlici îmbrăcaţi toţi la fel, cu nişte costume populare noi nouţe, colorate cu toate elementele specifice portului polonez, erau copiii de la Sc. Gen. cu clasele I-IV Vicșani - Musenita conduşi de inimoasa învăţătoare Mirela Ionuța. „Au dat dovadă de multă pregătire, nu au fost la prima întâlnire cu șcena, au rezultate frumoase la diferite acţiuni şi concursuri, sunt invitaţi peste tot” ne spune d-na învățătoare care nu-i scapă din ochi. Au fost aplaudaţi minute în şir, cred că a fost cel mai omogen şi cristalin grup din prezentare. O fetiţă blondă, cu codiţe, îmbrăcată într-un costum popular plonez pe mărimea ei, a fost cucerită de emoții și pronunţa un cuvânt greşit. Dar depășind momentul spre deliciul tuturor, pronunţă în continuare cu multă sigurață cuvintele cântecelor, se vede că au muncit mult, felicitări doamnei învăţătoare.

Scena era plină de chipuri sincere și bucălate, au cântat cât au putut și la sfârșit au mulțumit publicului printr-o frumosă plecăciune. În fiecare din acel copil care a urcat pe scenă se acunde un talent care prin munca doamnei învățătoare Mirela Ionuța iese la lumină, prin multă dedicare și muncă. Și nimic nu se compară cu licărirea din ochii lor când în ropote de aplauze sunt încurjați că fac ceea ce trebuie și tot ce au zidit până atunci este apreciat. Este momentul lor de apreciere. Chiar dacă publicul nu a înțeles mare lucru din ce grupul cânta, fiind altă limbă, comunicare non-verbală pe care au transmis-o a fost extraodinară.

(Arta si Cultura)
comments Adauga comentariu   recommend Trimite unui prieten   report Ingroapa  Avatar Adaugat de mariapetrescu cu 1317 zile in urma

Comentarii Cine a votat Similare