MAGNOLIA

Pe strada mea, magnolii albe,

sub Soare au prins viaţă,

Din zori şi pană-n asfinţit

mireasma ne răsfaţă. 

Cuprinşi de vrajă, pe-nserat

mai facem o plimbare,

Sub albul lor imaculat

îmi furi o sărutare...

Dar iată că a răsărit

Corabia celestă pe

valuri de nori lunecând

şi stele-i fac orchestră.  

Efectul albului sublim

oniric este-n noapte,

Simţi puritatea suspinând

şi-a vantului dulci şoapte.

De pe-o alee, la paradă,

înveşmântate-n roz-bombon

magnolii tinere, suave,

ţintesc al Primaverii tron.

Mirificul piersic zâmbeşte

îmbujorat de-atâta şagă,  

pregnant parfum exală el

şi le dedică un rondel.

Autor: Mariana Cârdei