JOHNY

O rusoaică blondă, mică, ţinea-n braţe un căţel

şi plângea că a ei mamă nu îl accepta pe el.

Când l-am adoptat pe Johny era tare drăgălaş

în surtucul lui cel negru şi cu albul guleraş.

Când s-a cunoscut cu Six, au fost foarte fericiţi

ştiau doar ca să se joace şi s-adoarmă-nlănţuiţi.

Alergau prin iarba mare, sub vişinii pârguiţi,

aveau poftă de mâncare, cât să crească liniştiţi.

John era  plin  de-ncântare, vreme de câteva nopţi

a dormit cu el în braţe, mai desparte-i dacă poţi.

Apoi într-o bună zi, nu mai ştiu ziua în care,

mi l-a dat mie în grijă - mamă are fiecare!

Şi-au crescut ai mei băieţi Six şi Johny împreună

Parcă nu-ţi venea să crezi că vor face casă bună.

Au uimit o lume-ntreagă, pe toţi care i-au văzut

Neputând să înţeleagă un miracol absolut.

S-au făcut băieţi de treabă, Johny curtea o păzea

Alerga apoi în stradă, cunoscuse o căţea…

Six păzea casa de şoareci şi mă alinta pe mine,

luam masa împreună, la toţi să ne fie bine.

Eram bucuroasă tare, când pe Johny-l fluieram

alerga zglobiu spre mine, ce bine ne-nţelegeam.

Însă într-o bună zi, Johny nu a mai venit...

n-am sa aflu niciodată pentru ce ne-a părăsit.

 Autor - Mariana Cârdei