BILLY

Siamez Billy era, cu blană de catifea,

urechi, coadă şi lăbuţe ca o boabă de cafea.

Ochii, ce să mai vorbim, albaştrii ca apa mării,

uneori şi mai senini în lumina blândă-a serii.

Nasul negru de tăciune şi mustăţi feline,

ce adulmecă în aer, prada care vine.

Un atlet, bine făcut pentru vânătoare,

dintr-un salt era în pom, prada să-şi doboare.

Este tandru, drăgăstos, ştie să s-alinte,

toarce chiar un cântecel, ce-i trece prin minte.

Şi când a crescut pisoiul devenind motan

şi Sultanul cu haremul părea băietan.

Că se-ncinse nuntă mare în grădina cu umbrar

şi pisicile vecine intonau imnul barbar.

Mi-ar plăcea să-i vad urmaşii - micuţi pisoiaşi,

legănându-se pe labe, mici şi drăgălaşi.

 Autor - Mariana Cârdei